Descantecului Caloianului (ploii benefice, aducatoare de bogatie)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca sa ploua tot mereu,
Zilele
Si noptile
Sa dea drumul roadelor,
Ca sa fie-mbelsugata,
Roadele, noroadele,
Tara toata,
Lumea toata.
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te in cer si cere:
Sa deschida portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga cu garlele,
Zilele si noptile,
Ca sa creasca granele.
Obiceiul Caloianului are loc in martea a treia dupa Pastele ortodox. El este un ritual de invocare a ploii benefice,aducatoare de bogatie.
Se practica in toata zona balcanica si in unele zone din Romania se practica si in prezent.El are o mare vechime,datand in epoca precrestina.
Inca din zori, fetele de la 5-6 ani in sus se strang la un loc si se impart, dupa varsta, in doua sau mai multe cete. Fiecare ceata isi alege o conducatoare.
Fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care il impodobesc cu panglici, carpe colorate si flori, iar pe cap ii pun drept caciula o coaja de ou rosu. In unele sate il imbraca in straie taranesti, cu opincute si caciulita. Papusa se numeste Caloian, Calian sau Scaloian.
Fetele pun caloianul intr-un cosciug mic, bine incleiat – ca sa pluteasca pe apa – sau pe o scandura, il inconjoara cu coji de oua rosii, pastrate de la Paste, precum si fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi il ingroapa pe camp, printre bucate, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori intr-alt loc ascuns.
Inainte de inmormantare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba in varf, inaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scandura cu Caloianul.
Obiceiul respecta traditiile unei inmormantari,copiii avand roluri diferite:preot,dacal,gropar,bocitoare,etc.Dupa ce este modelat din lut si imbracat in coji de ou pastrate de la Paste,Caloianul este plimbat cu un cortegiu de bocitoare dupa el care invoca prin cantece venirea ploii.