Descantec de dragoste

Plecai in lunca
in Sfanta Duminica
pe poteca necalcata
pe roua nescuturata
prin dragoste neadunata
poteca dac-o calcai
roua ca o scuturai
si dragostile le adunai
si-n asta apa
si-n asta cana
le bagai
si cu ele toate
pe corp ma spalai ;
nu ma spalai de lutoasa
si de imoasa
si ma spalai
sa fiu mai dragastoasa
de toata lumea aleasa.

Cine mi-o auzi graiul
sa creada ca e Craiul;
cine mi-o auzi gomu
sa creada ca e Domnu;
cine mi-o auzi cantatu
sa creada ca e Imparatu
Sfanta zi de azi
si cu Sfantul Gheorghe
nici pe-asta n-o lasara
alta dragoste-adunara
de mana ca ma luara
si cu mine plecara
la fantana lui Adam
la paraul lui Iordan
si-n jgheab de aur ma bagara
si-mi luara
de pe fata peri de rata
din picioare copite de caprioare
de pe talpi piei de serpi.
Ma spalara, ma curatara
dragostile toate mi le daruira;
nu ma spalara de lutoasa, de imoasa
si ma spalara de farmece, de vraji,
de uraciuni, de dataturi,
aruncate de la strine,
de la vecine,
de la surate,
de la cumnate,
de la potrivnicele mele toate.

Ele mi-au dat cu una,
eu le-am intors cu doua;
ele mi-au dat cu doua
eu le-am intors cu trei ;
ele mi-au dat cu trei,
eu le-am intors cu patru;
ele mi-au dat cu patru,
eu le-am intors cu cinci;
ele mi-au dat cu cinci,
eu le-am intors cu sase;
ele mi-au dat cu sase,
eu le-am intors cu sapte;
ele mi-au dat cu sapte,
eu le-am intors cu opt;
ele mi-au dat cu opt,
eu le-am intors cu noua;
ele mi-au dat cu noua,
eu le-am intors cu zece.
si de la zece nu mai trece.